Îndrăgostiţii

Luându-şi capul între palme tăcut,
Ei se privesc,
Parcă o mie de ani nu s-au vazut,
Şi legănându-şi gingaş, mângâietor,
Cu o frumoasă mişcare a trupului lor,
Gura-şi îngemânează pentru sărut,
Şi cheia vieţii şi-o caută, ce dintr-un blestem
S-a pierdut…
Şi încă mai zăbovesc, mai aşteaptă încă
Se-ndepărtează, se uită în sus,
Cu steaua privirii dilatată şi adâncă,
Spre culmea cea neguroasă,
Spre extazul ce vine,
Şi dorul uşor, ca o cruce-i apasă,
Iar gura şi ochii şi sufletul
Le tremură line.  (Kosztolanyi Dezso)

  Frumoasă melodie :X şi poezie