Cine moare?

„Moare câte puţin cine se transformă în sclavul
obisnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.
Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe „i” în locul
unui vârtej de emoţii, acele emoţii care fac ochii să
strălucească, oftatul să surâdă,
şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este
nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi
îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte
sfaturile „responsabile”.

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea;
cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi
de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte
de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de ras şi cine
nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întodeauna că
„a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul
fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire
splendidă.

Totul depinde de cum o trăim…

Dacă va fi să te înfierbânti, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plangi, plângi de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fi fericit, doreşte-ţi în
fiecare zi…”

Martha Medeiros